Dans...

                 Asezata atent pe patul sau provocator, luna incerca sa-i mangaie trupul. Petalele albe de trandafir, ii atingeau usor  corpul readucandu-i  chipul angelic pierdut in lacrimile fulgeratoare din trecutul viforos.
                 Fara griji, de parca stia ca o priveste ametitor de atent, s-a ridicat si...dansa.Dansa intr-un ritm din care nimeni nu-i putea spune”STAI”!Senzuala, totodata si fermecatoare reusea sa-l invite la dans.Imbracat bine si cu un aer extrem de tandru, pasea grabit si totusi incet spre ea. Melodia perfecta le soptea vorbe dulci....Luna mare, se asezase parca dinadins in fata ferestrei lor luminandu-le ringul de dans. Privirile imbatatoare, atingerile senzuale,zambetele colorate, conturau un peisaj  romantic rupt dintr-o poveste profunda a iubirii!
               Desi...profunzi  in dans, si in priviri,  stropii de ploaie le-au atras atentia batandu-le in geam de parca vroiau sa i se alature.In ritmul muzicii, cu miscari lente si tandre, au iesit  dansand in ploaia calda a verii! Mii de stropi se spargeau de chipurile lor imbietoare, culorile naturii se transformau brusc! Noua imagine contura abudent siluetele celor doi tineri indragostiti!
               Dupa o ora, razele timizi si reci ale soarelui se strecurau usor spre cabana.Adolescetii se oprira deja din dansul lor atragator, indepartandu-se usor unul de celalat stiind ca involuntar  se vor putea pierde-n lacrimile ploii.

REGRET!!!..

            Regret….Si de ce?Sunt mult prea inocenta,copil…si totusi recunosc!Nu vreau sa ma ascund sub  o masca fara sentimente…iubesc….

       Soarele s-a ascuns,ii era mult prea frica sa nu ma piarda…il astept…zadarnic! Sunt in cautarea mea..m-am ratacit intr-un labirint neconsacrat ,in cautarea noastra…pierduta intr-o noapte absurda ,fara luna…stele…fara iubire!Caut ceva ce nu poate fi descoperit ,si stiu ca nu exista dar totusi incapatanarea ma face sa lupt…sa incerc.E mult prea tarziu sa regret,si totusi… ”speranta moare ultima” !O lacrima se prelinge pe obrazul rosu pudrat cu grija ,oftand parca si ea….dispare…la fel ca povestea unor copii ce visau….sperau…si inca isi doresc...profund! Ochii mari ,se prefac a “zambi” ,incercand sa acopere tristetea provocata neprevazut. Cu un aer nostalgic ,imi amintesc acele clipe “eterne” ,zambete colorate ,priviri intense ,saruturi furate din stropi de ploaie ,vise incarcate de speranta ,nopti desavarsite de fericire…regret ,putea fi ireprosabil dar….nu s-a putut!

      A ramas ea, singura!Desi fara suflet, incearca a strabate puntea fericirii,cade..spre surprinderea tuturor nu plange ,nu arunca sau fuge….ci pleaca domol spre oglinda din camera.Cu frica se uita la umerii ei goi, isi piaptana parul apoi cu un ruj aproape inexistent, aseaza cateva cuvinte”Nu-l pierde,e tot ce ai”.Zambeste si pleaca…